Cum să scrii în mod eficient şi eficace o lucrare mai lungă de 5 pagini (inclusiv licenţă/master/doctorat)

Scrierea unei lucrări de licenţă, de master sau de doctorat este o muncă titanică. 

Am realizat asta în urmă cu mai bine de 20 de ani, fiind pe meterezele facultăţilor din neuitata Romă: îmi era foarte greu să întocmesc o lucrare scrisă, întrucât nu eram obişnuit cu munca sistematică. Desigur, aveam profesori foarte buni care să mă îndrume, însă la ce bun, dacă eu de abia vorbeam limba străină în care ni se predau toate materiile?

Primisem tot felul de broşurele şi de articole de specialitate: le-am citit pe cele mai multe, însă erau prea multe reguli de ţinut minte, iar mie nu prea îmi stătea mintea la învăţat (…îţi sună cunoscut?).

După foarte multe eşecuri, din cauză că nu aveam în cap o metodă simplă, chiar când eram pe punctul de a abandona – din cauza credinţei mele că n-aș corespunde cerinţelor sistemului, făcându-mi bagajele pentru a reveni definitiv acasă, cu coada între picioare – am realizat că de fapt totul poate fi simplificat, iar întocmirea unei lucrări de seminar, de licenţă, de master sau chiar şi de doctorat poate deveni o treabă chiar distractivă.

Mulţi dintre colegii mei s-au confruntat cu aceeaşi problemă cu care m-am confruntat şi eu: i-am ajutat cu drag. Acum, după trecerea multor ani de la finalizarea cu brio a studiilor, mă distrez copios atunci când mă întâlnesc cu foştii colegi: ne aducem aminte cât de complicat gândeam, cât de disperaţi ajunseserăm şi cât de repede am soluţionat problema, simplificându-ne viaţa.

Tocmai de aceea îmi face plăcere deosebită să împărtăşesc împreună cu tine cele mai bune strategii pe care le-am învăţat cu privire la scrierea eficace, fie că este vorba despre o lucrare de licenţă/master fie că este vorba despre orice lucrare/document mai lung de cinci pagini 😉

„Scriitorul nu trebuie să mănânce o oaie întreagă ca să poată să-ţi spună ce gust are carnea de batal. E suficient să mănânce un cotlet. Dar asta trebuie neapărat s-o facă”. W. S. Maugham.

Cine sunt eu pentru a-ţi da lecţii despre cum să scrii o lucrare?

Scrisul constituie una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. De când mă ştiu, am admirat mereu puterea cuvântului scris. Lăsând deoparte elogiile: cine sunt eu pentru a-ţi da lecţii despre cum să scrii o lucrare de licenţă?!

Răspund împreună cu Ulise: eu sunt Nimeni. La drept vorbind, nici mie nu-mi plac acei „guru” care dau lecţii de pe scenă. Cu toate acestea, am învăţat oarece cu privire la scrierea de tip punct ochit, punct lovit! Chiar zilele trecut am început evaluarea primului trimestru al anului în curs şi nu îmi vine să cred cât de multe am realizat, dacă m-am preocupat (aproape) zilnic să scriu câte ceva: incredibil!

Să scrii este cu siguranţă una dintre acele arte care se perfecţionează doar prin practicarea continuă. Cu toate acestea, scrierea unei lucrări de licenţă, a unei dări de seamă, a unui raport de activitate, a unui ghid/itinerariu, a unui ghid ştiinţific, cărţi etc. poate fi revigorată şi întocmită mai bine folosindu-ne de simple conştientizări. Dacă trebuie să scrii un document impunător, însă dispui de prea puţin timp pentru a-l întocmi, şi cu atât mai puţin pentru motivaţie, acest articol este perfect pentru tine.

Scrierea unei lucrări este ca…

Mulţi studenţi, în faţa primei pagini imaculate a lucrării lor, se confruntă cu întrebarea dubioasă: „de unde sărăcie să încep?”, „ce sărăcie trebuie să scriu?” şi (mai nou) aproape toţi ajung la aceeaşi rezoluţie: „ok… intru doar pe Facebook pentru 5 minute şi apoi rezolv restul!”. Ce zici, ţi se pare cunoscut? Cu toate acestea, să te simţi pierdut într-o lucrare atât de importantă este perfect normal!

Există însă o metaforă care cred că te va ajuta cu siguranţă să depăşeşti această fază de blocaj iniţial.

Scrierea lucrării reprezintă finalizarea unui ciclu al propriei vieţi şi, dacă te gândeşti niţel, realizarea scrierii se aseamănă foarte mult cu un alt moment al vieţii noastre: mutarea [dintr-o locuinţă în alta, definitiv]. Cei care s-au confruntat cu această situaţie ştiu că este vorba despre o situaţie titanică şi, dacă vrei să reuşeşti, trebuie să ştii că:

1. înainte de toate trebuie să-ţi pregăteşti geamantanele, cu alte cuvinte marile recipiente în care vei transporta tot ceea ce doreşti să păstrezi în noua ta viaţă;
2. pasul doi constă în selecţionarea atentă a conţinutului din aceste geamantane: fii atent să pui cu atenţie şi în ordine doar ceea ce contează, eventual aruncând celelalte (sau dându-le altora pe bani, pe alte obiecte ori gratis);
3. în cele din urmă trebuie să alegi forma de transport cea mai potrivită pentru geamantanele tale şi conţinutul lor: o firmă specializată sau şubredul microbuz al unui prieten bun?

Pentru a scrie lucrarea este foarte important să abordezi o metodă similară: înainte de toate trebuie să identifici (I) structura lucrării, sau mai bine zis geamantanele de umplut; apoi trebuie să lucrezi la (II) conţinutul acestor „geamantane”; în cele din urmă trebuie să alegi (III) forma cea mai potrivită pentru prezentarea lucrării.

Hai să vedem împreună care ar fi cele mai deştepte stratageme pentru a putea realiza cei trei paşi ai „metodei mutării”.

I. STRUCTURA

Definirea structurii lucrării tale trebuie să fie primul pas esenţial. Cum crezi că te vei putea „debloca”, dacă nici măcar nu ţi-ai pregătit geamantanele pe care să le umpli? Din fericire, atunci când este vorba despre întocmirea unei lucrări de licenţă, „geamantanele” cu pricina sunt mereu bine definite. O lucrare ce se respectă trebuie să aibă măcar 5 „geamantane”:

1. Introducerea. O lucrare de licenţă trebuie să istorisească o poveste în mod clar şi convingător. Prima parte din lucrarea ta trebuie să răspundă la o simplă întrebare: ce ai făcut pentru a realiza această lucrare şi de ce ai făcut asta?
2. Metoda. Eşti pe cale să devii un specialist în _________ (fă bine şi umple tu spaţiul gol cu specializarea ta): dacă vrei să demonstrezi ce e cu lucrarea ta, trebuie să o faci cu cap, cu metodă. În această a doua parte a lucrării va trebui să explici cum ai realizat lucrarea, ce metodologie ai adoptat şi de ce instrumente te-ai folosit. În această secţiune se cuvine să faci o prezentare/discuţie despre literatura academică cu privire la subiectul lucrării.
3. Rezultatele. Afară de cazul în care lucrarea ta de licenţă nu este decât o banală chestie copy-paste de pe net (te rog, nu face asta, mi-e silă de cei care procedează astfel!), munca ta de scriitor de lucrare de licenţă te-a condus fără doar şi poate la rezultate palpabile. Acest discurs este valabil atât pentru lucrările de natură ştiinţifică cât şi pentru cele de natură umanistă: în această secţiune trebuie să povesteşti despre rezultatele la care ai ajuns.
4. Discuţia. Cea de-a patra secţiune este inima lucrării tale: în acest cadru trebuie să argumentezi rezultatele căutărilor tale, să evidenţiezi consecinţele şi… să susţii care este părerea ta cu privire la subiectul ales (nu cea a Google-ului sau a Profului).
5. Concluziile. În ultima secţiune va trebui să pui punctul pe „i”: pur şi simplu vei relua atât punctele cheie ale metodei de cercetare adoptate, cât şi rezultatele identificate; şi nu uita nici de concluziile tale în aceeaşi privinţă.

Dacă este vorba despre prima ta lucrare de licenţă pe care o scrii, şi nu ai nici cea mai minusculă idee de la care să începi, porneşte de la aceste 5 „geamantane”, începe să te gândeşti cum să le umpli sau mai bine zis care sunt paragrafele cheie ale lucrării tale; decide care sunt elementele despre care vrei să discuţi şi care ar fi cele pe care încă trebuie să le aprofundezi. Această structură te va însoţi pe parcursul întregii întocmiri a lucrării tale de licenţă.

II. CONŢINUTUL

Foarte greu vei putea să te muţi definitiv dintr-o locuinţă în alta cu geamantanele goale. Acelaşi discurs este valabil şi pentru licenţa ta: a sosit momentul să umpli cele 5 „geamantane” ale tale cu conţinuturi care să impresioneze atât coordonatorul tău de lucrare, cât şi comisia examinatoare.

Mulţi studenţi sunt convinşi că prima versiune a lucrării lor trebuie să fie perfectă: nici vorbă! O bună regulă ce te ajută să scapi de perfecţionism este, conform principiilor antiprocrastinare, să Accepţi că orice lucrare este o ciornă: te va ajuta mult să o finalizezi.

În ceea ce mă priveşte, de fiecare dată când trebuie să „fabric” conţinuturile unui document consistent, mă ghidez după metoda în trei paşi, expusă mai jos:

1. Pun împreună conţinuturi grosiere. În acest prim pas obiectivul constă în umplerea cât mai rapidă posibil a „geamantanelor”: referiri la cărți/texte care abordează tema care mă interesează, informații (cu trimiteri) de pe net, citate relevante, explicaţii, gânduri de pe ici-colo etc. Cu alte cuvinte sunt interesat doar de „volum”.
2. Fac legătura între conţinuturi. Pasul succesiv constă în individualizarea unui fir logic/roşu care leagă diferitele idei. Obiectivul primar, cu privire la acest pas, este acela de a individualiza locul/poziţionarea potrivită pentru diferitele conţinuturi.
3. Rescriu conţinuturile cheie. În fine, ultimul pas constă în „curăţarea” conţinuturilor, eliminând ceea ce nu este esenţial, rescriind, aşadar, ceea ce este important, astfel încât să fie uşor de citit şi să aibă totodată şi un stil corespunzător.

Odată ce ai terminat aşternerea conţinuturilor lucrării tale de licenţă, îţi mai lipseşte o ultimă „atingere de baghetă” pentru a o transforma într-o capodoperă.

III. FORMA

Dragă, ieu zic so zicem clar: o lucrare plină de greşeli ortografice şi/sau gramaticale nu dă deloc bine! Însă chiar dacă corectarea greşelilor gramaticale este o condiţie necesară, nu este suficient pentru ca lucrarea ta să fie demnă de un 10 cu steluţe şi felicitări. Scrierea unei lucrări de licenţă înseamnă să dai dovadă de comunicarea eficientă a propriilor idei. Pentru a face asta, trebuie să respecţi câteva reguli simple, dar foarte preţioase:

• Foloseşte propoziţii scurte şi concise.
• Evită expresiile în jargon.
• Respectă regula de aur a limbii române: subiect –> predicat –> complement.
• Nu folosi prea multe englezisme (în afară de cele esenţiale).

Respectarea acestor reguli simple te va ajuta să scrii în mod eficace, însă nu uita să aplici şi această ultimă regulă: reciteşte mereu ceea ce ai scris.

Cu acest articol sper să fi reuşit să răspund multor studenţi care m-au contactat în privat cu privire la acest subiect. Dacă lucrarea ta de licenţă este încă prea îndepărtată, ce-ai zice să reciteşti articolele despre cum să memorezi repede şi bine sau cum să te pregăteşti din timp şi cu cap pentru examene?

Sunt tare curios să aflu care este părerea ta despre articol? Dacă ţi-a plăcut, dă-l mai departe!

Cu prietenie,
Iuliu-Vasile Muntean

PS: nu uita de comentariu, mai jos. Mersi.